Marte, planeta roșie, a fascinat omenirea de generații, datorită potențialului său de a găzdui viață. O recentă ipoteză propusă de un cercetător sugerează că NASA ar fi putut descoperi, fără să realizeze, forme de viață pe Marte în urmă cu aproape 50 de ani, pentru ca apoi, din greșeală, să le fi distrus.
Descoperirea Inadvertentă din 1976
După aterizarea pe Marte în 1976, se presupune că sondele Viking ale NASA ar fi putut preleva probe de forme de viață mici și rezistente la uscăciune ascunse în roci marțiene, conform lui Dirk Schulze-Makuch, un astrobiolog la Universitatea Tehnică din Berlin. Conform acestuia, aceste forme de viață extremofile, dacă există și continuă să existe, ar fi putut fi distruse înainte de a fi identificate datorită experimentelor efectuate de landere, care le-ar fi „copleșit”.
Experimentele Viking
Cele două sonde Viking, Viking 1 și Viking 2, au efectuat patru experimente diferite pe Marte, având scopul principal de a detecta posibile forme de viață sau compuși organici. Rezultatele acestor experimente au fost ambigue și au continuat să provoace confuzie în rândul comunității științifice. Deși unele experimente au produs rezultate care sprijineau ideea vieții pe Marte, altele au infirmat această idee.
Prea multă apă – o posibilă problemă?
Conform lui Schulze-Makuch, abordarea NASA de a adăuga apă la probele marțiene ar fi putut fi contraproductivă. Pe Terra, în medii extrem de aride ca Deșertul Atacama din Chile, există microorganisme care pot supraviețui ascunzându-se în roci higroscopice. Aceste roci, care absorb umiditatea din aer, se găsesc și pe Marte. Dacă am presupune că microorganismele marțiene conțin peroxid de hidrogen, acestea ar putea absorbi umezeală suplimentar și chiar ar putea produce unele dintre gazele detectate în experimentul de eliberare marcată. Totuși, adăugarea unei cantități excesive de apă ar putea fi letală pentru aceste microorganisme. Studii efectuate pe Terra au arătat că inundațiile masive în Deșertul Atacama au omorât până la 85% dintre microbii indigeni care nu au putut să se adapteze la condițiile mai umede.
Prin urmare, adăugarea de apă la eventualele microorganisme în probele de sol Viking ar fi putut avea un efect similar cu plasarea oamenilor în mijlocul unui ocean: ambele forme de viață au nevoie de apă pentru a supraviețui, dar în concentrații nepotrivite, aceasta poate deveni letală. Aceasta este opinia lui Schulze-Makuch, și este susținută și de Alberto Fairén, un astrobiolog la Universitatea Cornell, care consideră că adăugarea de apă la experimentele Viking ar fi putut omorî potențialele microorganisme higroscopice și a contribuit la rezultatele contradictorii ale acestora.
Afirmații Controversate
Această teorie nu este prima de acest fel. În 2018, un alt grup de cercetători a sugerat că încălzirea probelor de sol ar fi putut produce o reacție chimică neașteptată care ar fi putut arde și ucide orice microbii prezenți. Aceștia afirmă că aceasta ar putea fi o explicație pentru unele dintre rezultatele neașteptate ale experimentelor Viking.
Cu toate acestea, unii oameni de știință cred că rezultatele Viking sunt mult mai puțin ambigue decât le prezintă Schulze-Makuch și alții. În 2007, landerul Phoenix al NASA, succesorul Viking, a găsit urme de perchlorat pe Marte – o substanță care apare natural în unele roci. Majoritatea comunității științifice consideră că prezența percloratului poate explica în mod adecvat gazele detectate în rezultatele Viking, rezolvând astfel „dilema Viking”. Chris McKay, un astrobiolog la Centrul de Cercetare Ames al NASA, consideră că acei oameni de știință care continuă să analizeze rezultatele Viking-ului irosesc eforturi inutile, negând necesitatea de a invoca o nouă formă de viață pentru a explica rezultatele Viking.
Concluzie
Dezbaterea privind descoperirile Viking din 1976 continuă să divizeze comunitatea știntifică. Pe de o parte, avem ipoteza lui Schulze-Makuch și a altor cercetători care susțin că experimentele Viking ar fi putut detecta și chiar ucide microorganisme martiene. Aceasta este o teorie susținută de descoperirile făcute pe Terra în medii extreme, precum Deșertul Atacama.
Pe de altă parte, există oameni de știință care sunt convinși că rezultatele Viking au fost corect interpretate inițial și că nu există dovezi suficiente pentru a susține prezența vieții pe Marte. Pentru aceștia, descoperirea percloratului de sonda Phoenix în 2007 a oferit o explicație satisfăcătoare pentru rezultatele experimentelor Viking.