Pământul, în trecutul său primordial, a fost scena unui eveniment cosmic de proporții uriașe. Un corp ceresc de dimensiunea planetei Marte, cunoscut sub numele de Theia, s-a ciocnit cu proto-Pământul. Acest eveniment colosal nu numai că a contribuit la formarea Lunii, dar cercetările recente sugerează că impactul a lăsat în urmă rămășițele Theiei aproape de nucleul Terrei.
O Nouă Perspectivă Asupra Formării Lunii
Teoria predominată până acum, cunoscută sub numele de „ipoteza impactului gigantic”, sugerează că Luna s-a format din resturile rezultate în urma acestei coliziuni. Cu toate acestea, dovezile directe ale existenței Theiei au fost greu de găsit. Acum, oamenii de știință propun că acest impact gigant a îngropat relicve ale Theiei adânc în mantaua Terrei, aproape de nucleul planetei.
Efectele de Lungă Durată ale Impactului
Potrivit lui Qian Yuan, geodinamist la Institutul de Tehnologie din California și autor principal al studiului, impactul a avut un efect de durată asupra întregii evoluții a Terrei și ar putea explica unicitatea geologică a planetei noastre în comparație cu alte planete telurice.
O Descoperire Surprinzătoare: Mase de Rocă Continentale
Cercetătorii au investigat două mase de rocă continentale în mantaua inferioară a Terrei, situate la aproximativ 2,900 de kilometri sub suprafața terestră. Seismografele au detectat că undele seismice călătoresc neobișnuit de încet prin aceste anomalii, sugerând o densitate și o compoziție diferită față de mantaua înconjurătoare.
Simulări pe Calculator și Descoperiri Inovatoare
Simulările pe calculator sugerează că o fracțiune din mantaua Theiei ar fi putut ajunge în mantaua inferioară a proto-Pământului. Această rocă ar fi fost cu 2-3.5% mai densă decât mantaua proto-Pământului. Modelele computerizate au sugerat că aceste relicve dense ale Theiei aveau zeci de kilometri în lățime și s-au solidificat de-a lungul timpului, acumulându-se ca mase dense deasupra nucleului Pământului.
Implicații Geologice: O Legătură cu Rocile Lunare
Aceste noi descoperiri sugerează că aceste mase ar fi mai bogate în fier decât roca normală a mantalei Pământului, având o chimie similară cu rocile vulcanice lunare. Traseele acestor mase ar putea ajunge la suprafața Pământului cu ajutorul pliurilor mantalei, piloni uriași în formă de ciupercă de rocă supraîncălzită care se ridică de aproape de nucleul Pământului.
Impactul Asupra Activității Geologice Unice a Terrei
Yuan investighează acum dacă aceste mase au putut stimula activitatea geologică a Terrei. Suprafața planetei noastre este compusă din plăci tectonice masive, iar modul în care aceste plăci se deplasează, cunoscut sub numele de tectonică a plăcilor, conduce la cutremure și vulcani, creează lanțuri montane și insule și eliberează elemente vitale din roci. Cea mai puternică forță motrice din spatele tectonicii plăcilor este subducția, iar Pământul este, până în prezent, singura planetă unde se știe că are loc subducția. Yuan intenționează să vadă dacă aceste mase din manta ar putea ajuta la impulsul subducției.
O Nouă Înțelegere a Istoriei Pământului
Aceste descoperiri recente oferă o perspectivă nouă și captivantă asupra modului în care Pământul și Luna au fost modelate de evenimente cosmice de proporții. Evidențierea impactului gigantic care a format Luna nu doar că adaugă un nou capitol în istoria geologică a Terrei, dar și deschide noi orizonturi pentru înțelegerea proceselor geologice ce fac planeta noastră unică în Sistemul Solar.