Elveția este renumită pentru ceasurile sale, aranjamentele bancare interesante și, desigur, neutralitatea sa. In trecut era cunoscută mai ales pentru companiile sale de mercenari și capacitatea lor de a purta războaie. Deci, ce anume s-a schimbat? De ce Elveția a trecut de la o țară de soldați de închiriat la una neutră? Și de ce țările din jurul său ce își doreau mult să se lupte cu vecinii, au permis sa se întâmple acest lucru? Mai exact când Elveția a devenit neutră? În secolul al 16-lea, nu era o națiune clasica, ci o confederație liberă de state mai mici care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman.
A existat un conflict în Italia daca Francisc I al Franței era sau nu conducatorul Milanului. Și deoarece elvețienii aveau si ei o pretenție asupra acestui teritoriu, a venit timpul să lupte. Elvețienii au pierdut și, ca rezultat, s-au angajat pentru o pace perpetuă în ceea ce privește Franța. Și când Franța a mărșăluit în nordul Italiei 20 de ani mai târziu, elvețienii s-au infruptat si ei din această țară. Apoi, Elveția a rămas în mare parte în afara războaielor, cu excepția furnizării de mercenari în timpul Războiului de 30 de Ani. Menținerea acestei păci nu a fost din dorința de a-și menține neutralitatea, ci din două motive.
Primul a fost că statele din jurul lor erau mult mai mari și a fi invadat de ele era groaznic. Al doilea a fost reforma protestantă, ceea ce însemna că în loc să se preocupe de evenimentele din Italia, Franța si Sfântul Imperiu Roman, acum trebuiau să se îngrijoreze de vecinii lor, care dintr-odata credeau lucruri diferite. Acest conflict intern a reușit să-i țină pe elvețieni ocupați până în 1798, când vecinii lor cu idei politice strălucitoare noi au invadat. Confederația elvețiană s-a destrămat rapid și a fost înlocuită cu noua Republică Helvetică. Napoleon și-a schimbat părerea și a reformat confederația ca un stat marionetă francez.
Dar după ce a fost înlăturat, învingătorii au avut planuri diferite pentru Elveția. Planul francez pentru Elveția nu a contat deoarece tocmai pierduseră războiul. Prusacii au vrut ca Elveția să fie forțată să se alăture confederației germane, iar austriecii au vrut să devină un stat marionetă austriac și un tampon împotriva francezilor. Pentru a evita orice conflict rușii au mediat și toți au fost de acord că acea confederație elvețiană va fi pentru totdeauna neutră. Desi nu prea a convenit, Elvetia devenit un refugiu pentru disidenții socialiști, bonapartiști, naționaliști și liberali din marile puteri.
Ca atare, li s-a cerut să țină evidența acestor oameni. Având în vedere că puterile europene se simțeau libere să amenințe Elveția ori de câte ori le convenea, cum a reusit să rămană neutră? Ei bine, prima amenințare reală la adresa neutralității elvețiene a fost Primul Război Mondial. Pericolul nu venea din partea Germaniei, asa cum poate va ganditi, ci din Franța. Pe măsură ce războiul a continuat, francezii au vrut să flancheze armata germană în sud și, au venit cu o ideea genială de a trece prin Elveția. Elvețienii și-au mobilizat o parte mai mare din armată și au plasat-o la granița franceză.
Această rezistență, combinată cu reacția din partea Marii Britanii, a însemnat că Elveția a fost cruțată. După război, neutralitatea sa de lungă durată a fost, de asemenea, unul dintre motivele pentru care a fost aleasă să fie sediul Ligii Națiunilor. Al Doilea Război Mondial a fost ultima dată când neutralitatea Elveției a fost amenințată. Conducerea germană a vrut să se extindă sub pretextul unității germane, dar nu au invadat țara, din mai multe motive. În primul rând, o Elveție neutră era utilă ca un hub comercial diplomatic, deoarece diplomații germani și aliați aici puteau intra contact.
Germania ar putea, de asemenea, să vândă Elveției aurul pe care îl dobândise pentru franci elvețieni, pe care îi putea folosi pentru a achiziționa bunuri de la terți. Al doilea motiv, cel mai important, era că costurile depășeau beneficiile. Elveția este un teritoriu muntos cu puține resurse naturale, populat de un popor extrem de independent, care era în mare parte înarmat până în dinți. Având în vedere că Germania avea planuri mai mari sau probleme mult mai presante, momentul oportun de a invada Elvetia nu a aparut niciodată.
După aceasta, Elveția a reușit să-și mențină neutralitatea fără alte amenințări. Acesta este si motivul pentru care Geneva a fost aleasă să găzduiască un birou major al ONU în 1946, o organizație la care elvețienii au refuzat să se alăture până în 2002.