Cartea lui Enoh este un text antic ce nu a fost inclus în canonul biblic oficial si este compusă din cinci cărți – Cartea Urmăritorilor, Cartea Parabolelor, Cartea Astronomică, Viziunile Visului și Epistolele lui Enoh. Acestea descriu povestea lui Enoh, al șaptelea patriarh din Cartea Genezei, tatăl lui Metusalem și bunicul lui Noe. Cartea lui Enoh oferă o relatare diferită a evenimentelor care au dus la Marele Potop din timpul lui Noe, fiind diferita de povestea biblică a arcei lui Noe.
În Cartea lui Enoh, este povestită istoria Urmăritorilor, îngerii căzuți trimiși pe Pământ pentru a supraveghea oamenii, care în loc să-și îndeplinească doar rolul de observatori, au fost atrasi de femeile umane și au început să se angajeze în relatii intime cu acestea. Din această încrucișare între Urmăritori și oameni au rezultat Nephilimii, descriși ca „giganți și sălbatici care puneau în pericol și jefuiau umanitatea”, sau, altfel spus, „giganți supranaturali devoratori de oameni”. Furios pentru faptele Urmăritorilor, Dumnezeu i-au încătușat într-o închisoare subterană adâncă. Enoh a devenit intermediarul între Dumnezeu și Urmăritorii încarcerați.
Cartea lui Enoh descrie și călătoriile lui Enoh între cer și pământ în rolul său de intermediar. În ciuda intervenției lui Enoh, Dumnezeu a decis că atrocitățile de pe Pământ trebuie pedepsite, iar pedeapsa a fost Marele Potop, care urma să distrugă Nephilimii și să cimenteze Urmăritorii în închisoarea lor. Înainte de Potop, Enoh a fost ridicat la ceruri într-un car de foc.
Interesant este că, deși nu a fost inclusă în canonul biblic, Cartea lui Enoh a influențat indirect religia. De exemplu, în Geneza și în Numeri se fac referiri la Nephilimi. De asemenea, Geneza conține o relatare extinsa a liniei genealogice a lui Enoh. Cartea Evreilor descrie cum „Dumnezeu l-a luat pe Enoh”, referindu-se aparent la faptul că a fost dus la cer într-un car de foc înainte de Marele Potop. De asemenea, Iuda are un întreg paragraf transcris aproape cuvânt cu cuvânt din cartea lui Enoh, sugerând că această carte ar fi putut servi ca o inspirație timpurie pentru textele biblice canonice.
Mai mult, Corinteni 11:5-6 conține instrucțiuni de la Sfântul Pavel ca femeile să-și acopere capul în timpul slujbelor bisericești, ceea ce pare a fi o referință directă la faptul că Urmăritorii din Cartea lui Enoh erau atrași de femeile cu părul lung. Această practică rămâne în catolicism și în islam până în ziua de astăzi.
Deși a fost cenzurată și chiar uitată, Cartea lui Enoh nu a dispărut. Mai mult, se pare că Enoh, al șaptelea patriarh al Bibliei, reflectă al șaptelea rege antediluvian, Enmenduranna, din traditia babiloniană. Grecii antici credeau că Enoh este același cu zeul Hermes, iar egiptenii aveau o figură similară în propria lor tradiție. Acest lucru ridică întrebarea: de ce Enoh, indiferent de numele său, apare constant în tradițiile antice?
Conform textelor sumeriene, Pământul a fost vizitat în trecutul îndepărtat de un grup de ființe supranaturale. Aceste ființe sunt descrise în tradiția sumeriană într-un mod similar cu descrierile Urmăritorilor din Cartea lui Enoh. Sumerienii îi numeau pe acești vizitatori Anunnaki, ce înseamnă literalmente „cei care au venit din ceruri”. Pentru sumerieni, aceștia erau zei; pentru gânditorii moderni precum Zecharia Sitchin și Erich von Däniken, erau o rasă antică de extratereștri veniți pe Pământ. Textele sumeriene descriu cum Anunnaki, la fel ca Urmăritorii, au început să se încrucișeze cu oamenii, creând o nouă specie urmand un proces asemănător cu cel al crearii Nephilimilor. Ca și Dumnezeu din Cartea lui Enoh, Anunnaki au fost furioși pe situatia de pe Pământ și au adus un mare potop